În satul Căzănești s-au păstrat resturile unui Turn de Apă și Observare. Ea a făcut parte din Palatul Conacului – la sfârșitul secolului XIX, începutul secolelor XX, unul dintre cele mai mari din Imperiul Rus.
În Căzănești, acest Turn este numit Moșia boierului sau Palatul boierului. Aceasta este tot ce a rămas din uriașul Palat construit în a doua jumătate a secolului XIX de boierul local Ștefan Uvaliu.
Nu se știe prea mult despre boier însuși, deși a fost membru al Dumei de Stat al Imperiului Rus înainte de primul război mondial. Se pare că a fost un bulgar și numele său real este Stepan Uvalov. Cu toate acestea, boierul însuși ne interesează puțin. Îl menționăm pentru că a fost cel care a construit Palatul la Căzănești.
Căzănești este un sat din raionul Telenești din Republica Moldova. Se află pe râul Răut și este cunoscut pentru faptul că găzduiește primul centru hidrocentral – barajul râului, Moldova. Însă nu se știe prea multe despre moșia în sine. O parte din teritoriul fostului Palat arată ca un câmp verde inegal, în unele locuri sunt vizibile rămășițele fundației – o cărămidă neobișnuită, semicirculară, roșie – și toate acestea împreună cu turnul amintesc de o clădire imensă cu 99 de camere.
Niciunul dintre localnici nu a putut spune nimic concret despre soarta Palatului. Cineva și-a amintit că la mijlocul anilor 60 ai secolului trecut, sătenii au scos ultimele cărămizi, care au rămas pe locul structurii dispărute. Și nimic mai mult.
Poate că cele mai detaliate informații despre soarta Palatului au fost raportate în memoriile sale de Alexei Găină, fizician, astrofizician, programator și traducător, autor al multor lucrări jurnalistice și științifice, fratele mai mare al compozitorului și muzicianului Valeriu Găină, cel mai bun chitarist rock sovietic din anii 80 ai secolului trecut. Ambii frați Găină sunt originari din satul Căzănești.
În memoriile sale, Alexei Găină a acordat atenție Palatului, de care își amintește de la sfârșitul anilor 50, începutul anilor 60 ai secolului trecut. Dar chiar și în acei ani existau deja trei versiuni ale soartei moșiei lui Ștefan Uvaliu. Însăși, distrugerea Palatului a fost copleșită cu un fel de legende. Le-au spus cazanienii din generația mai veche, ce își amintesc anii 30 și 40, anii de război.
Așadar, potrivit primei versiuni, în vara anului 1936, moștenitorul lui Ștefan Uvaliu a vândut Palatul pentru că i se părea unul inutil, către doi ingineri români care au demontat complexul până la cărămizi. Dacă această versiune este corectă, atunci de ce nu au demontat Turnul de observație, care până acum se ridică deasupra orașului Căzănești, reamintind o clopotniță neterminată de la o biserică?
A doua versiune – Palatul a fost aruncat în aer imediat după război, posibil din cauza lipsei acute de cărămizi necesare pentru reconstrucția postbelică. Iar pe locul Palatului s-a construit o școală internat ce funcționează și până acum.
Și în sfârșit, a treia versiune – Palatul a fost bombardat în timpul războiului și s-au straduit ambii beligeranți. În 1941, la câteva zeci de metri de palat, în direcția autostrăzii moderne Chișinău-Soroca, exista un aerodrom militar sovietic, pe care aeronavele germane au atacat de mai multe ori.
În 1944, germanii, și iarăși nu departe de palat, și-au organizat propriul aerodrom, care a fost bombardat puternic și mult în luna august, când operațiunea Iași-Chișinău era în desfășurare. Potrivit lui Alexei Găină, supraviețuitori ai raidurilor aeriene, își amintesc că tot pământul din jurul aerodromului a fost împânzit cu pâlnii de bombe aeriene.
Orice ar fi fost, din palat, construit cu eleganță boierească, nu mai rămăsese decât un fragment – un turn de observare din cărămidă roșie și o platformă de observație sub forma unui port antic. Trist.
