Tur virtual Hobbiton moldovenesc: băști din sate Țîra, Rogojeni și Roşieticii

– Mama! Acestea sunt căsuțele hobbiților? – au exclamat entuziasmați copiii.

Și într-adevăr, când ajungi în Rogojeni și în satele învecinate Țîra și Roșietici, ai impresia că anume din aceste locuri s-a inspirat Peter Jackson când a reprodus Hobbitul din cartea lui J.R.R. Tolkien ”Stăpânul Inelelor”. Avem în fața noastră niște case semi-îngropate în pământ, numite burdei (bordei, bașcă). De-a lungul multor secole în astfel de locuințe trăiau țăranii moldoveni din această regiune. Conform unor surse, aceste bordee semi-îngropate erau utilizate încă din perioada Evului Mediu timpuriu sau chiar mai devreme.

Care este totuși cauza răspândirii și utilității  acestora? Motivul este că acest tip de locuințe au niște avantaje unice. Încăperea este adâncită într-un deal sau versant stâncos, ceea ce asigura economisirea materialelor de construcție. Pereții și tavanul sunt realizate folosind tehnologia boltei arcuite, care este fiabilă și eficientă – nu este nevoie de suporturi suplimentare, iar această tehnologie nu necesită mortare pentru lipirea pietrelor.

Tavanul radial, cu folosirea pietrelor în formă de pană, este mult mai durabil decât tavanele și pereții obișnuiți, ceea ce asigură utilizarea unei singure locuințe pentru mai multe generații de-a lungul secolelor. Deoarece temperatura din interiorul pământului este destul de stabilă pe tot parcursul anului (10-12 * C), această locuință este caldă iarna (ceea ce înseamnă că se poate încălzi economic) și răcoroasă vara. După cum se poate vedea, principiile moderne eco-friendly sunt folosite de moldoveni de foarte mult timp. Un alt avantaj neîndoielnic este protecția locuinței de vreme rea, cutremure etc.

În bașcă încăpea  tot ce era necesar: o sobă în care se gătea mâncarea, paturi pentru toți membrii familiei.

Călătorind de-a lungul Răutului, am văzut aceste bordee în mai multe sate! Din unele locuințe nu a mai rămas aproape nimic, dar au fost și unele restaurate cu grijă.

Vă invităm să atingeți magia trecutului alături de noi.

Roşieticii Vechi

Roşieticii Vechi este un sat din cadrul comunei Roşietici, raionul Floreşti. Menționat documentar în 1486. Satul Roșieticii Vechi, amplasat la gura Solonețului, un afluent al rîului Răut este situat la o distanță de 21 km de orașul Florești și 150 km de Chișinău. Populația: 799 locuitori

Roşietici

Roşietici este un sat şi comună din raionul Floreşti. Satul Roșietici pentru prima dată a fost atestat documentar în anul 1614. Se crede că denumirea  Roșietici vine de la faptul că locuitorii satului purtau niste brîie roșii neobisnuit de late.

Din componenţa comunei fac parte localităţile Roşieticii Vechi, Roşietici și Cenuşa. Satul Roșietici este situat la o distanță de 15 km de orașul Florești și la 145 km de Chișinău. Populația: 656 locuitori

Rogojeni

Rogojeni este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Șoldănești, Republica Moldova. Din componenţa comunei face parte și loc. stația de cale ferată Rogojeni. Satul Rogojeni se află la o distanță de 35 km de orașul Șoldănești și la 100 km de Chișinău. Populația: 71 locuitori

Prima atestare documentară a satului Rogojeni datează din 23 iulie 1623, cînd domnitorul Ștefan Tomșa întărea lui Manolache vameș mai multe sate din ținutul Soroca, printre care și Rogojeni pe Răut. Satul fusese întemeiat anterior acestei date, căci avea heleșteu și loc de moară pe Răut și a aparținut lui Isac Balica  hatmanu.

În localitate arheologii au descoperit un bordei care conținea numeroase fragmente ceramice, fragmente de vase de lut, unelte de muncă din silex, os, multiple oase de animale care erau consumate de locuitorii așezării acum aproximativ 7000 de ani.

Țîra

Țîra este un sat din cadrul comunei Ghindești, raionul Floreşti. Satul Țîra este menționat documentar în anul 1437 cu denumirea Țîrvici.

Localitatea este situată la distanța de 15 km de orașul Florești și la 120 km de Chișinău. Populația: 261 locuitori

Cenuşa

Cenuşa este un sat din cadrul comunei Roşietici, raionul Floreşti. Satul este atestat prima oară cu denumirea Borodniceni într-un act de la  Stefan cel Mare din 11 mai 1479, prin care se confirmă că sluga domnească Ivașco Popovschi a cumpărat o jumătate de sat de la Armanca, soția lui Mihail Lopatinschi. 

Denumirea de Borodniceni se menține pînă la începutul secolului al XIX-lea, dar în documente apare și numele Cenușa. În anul 1804 este sfințită biserica din lemn. În 1817 în sat este constuită biserica din piatră cu hramul Sf. Mihail. Din anul 1859 în actele oficiale este utilizată denumirea Cenușa pentru localitate. 

 În anul 1970 la Cenușa, în curtea unui localnic a fost găsit un tezaur cu 13 monede poloneze și olandeze din argint emise între anii 1587 – 1633. 

Situat pe malul drept al rîului Răut, satul Cenuşa se află la 16 km de oraşul Floreşti şi la 111 km de Chișinău. Populația: 935 locuitori